Ce înseamnă "Acționarea" pianului?

Modern action

Mecanismul pianului care determină ciocănelele să lovească coardele atunci când o clapă este apăsată se numește "acționare."

Când cineva vorbește despre istoria acționării pianului, trebuie să menționeze mecanismul de repetiție (mecanismul dublu de scăpare) inventat de Sébastien Érard din Franța. Acest mecanism permite pianistului să repete rapid o notă fără a mai fi necesar să elibereze total clapa. Până la introducerea acestui mecanism, când o clapă era apăsată, ciocănelul de obicei se ridica și lovea coarda și nu era pregătit pentru următoarea apăsare a clapei, până când acesta cădea pe poziția inițială. Invenția lui Erard a făcut posibilă pregătirea ciocănelului pentru următoarea apăsare a clapei, chiar dacă acesta nu a căzut complet până la poziția inițială.

Se spune că Erard a prezentat un prototip al acestui mecanism lui Beethoven în anul 1803, iar acest mecanism l-a ajutat pe marele compozitor să compună noile sale lucrări. Acest mecanism a trecut prin mai multe etape de rafinare a formei până la acționarea modernă.

Priviți cu atenție la mișcarea levierelor. Ciocănelul se ridică parțial prin mișcarea sa. Aceasta îi permite să răspundă corect și să producă sunet, chiar și atunci când se interpretează succesiv. Din punct de vedere funcțional, clapa poate fi apăsată de maximum 15 ori pe secundă.

The four white parts are the damper felts. The shape of the felts varies depending on the pitch.

Mecanismul amortizor este o altă parte importantă a acționării. Acest mecanism oprește instantaneu sunetul imediat ce degetul este ridicat de pe clapă. În imagine, cele patru părți albe reprezintă pâsla amortizoare. Atunci când degetul este ridicat de pe clapă, amortizoarele ating coardele de deasupra și opresc vibrația coardelor. Este atașată o greutate la amortizor în partea de jos a tijei verticale.